luni, 28 februarie 2011

Magie

Magie

Te pipăiam în fiecare seară
cu degete subţiri,imaginare.
Erai o siluetă slabă
ce se-apropia lent,dar hotărâtă
de departe…
printr-o perdea de ceaţă.
Şi de fiecare dată
când aproape te simţeam
îmi întindeai mâna,
mă chemai
şi dispăreai…
instant ca o flacără fără oxigen.
Acum mă-ntreb:
Oare cum ai reuşit să ieşi
din visul meu?
Eşti lânga mine!
Te aud,te-ating şi te sărut.                                                              

Un comentariu: