sâmbătă, 5 februarie 2011

Fantasmagoria

Fantasmagoria


Fantomă a minţii mele
slabă,înaltă,cu părul negru.
Cât mai ai de gând
să-mi bântui visele?
De ce îmi intri mereu pe sub ochi
şi îi faci să se înece
în propriile lacrimi?
De ce te cuibăreşti
pe neaşteptate în cămăruţele inimii mele
şi mă laşi fără oxigen?
Dispari din trupul meu!
Pleacă...
şi găseşte-ţi un alt trup,
o altă inimă,iar pe mine
lasă-mă să respir,să zâmbesc,să trăiesc.

Un comentariu: