O altă stare de spirit
Îmi simt sufletul
ca o imensă sală de aşteptare
prin care trec fel şi fel de chipuri.O sală mereu aglomerată,
inundată de voci,poveşti,gânduri
ale unora.
Plină de mirosuri grele
de fum de ţigară,de vechi.
O sală de aşteptare fără căldură
şi cu o lumină prea palidă.
În care unii vin…alţii pleacă,
dar niciodată
nu va rămâne cineva pentru totdeauna,
pentru că aşa sunt sălile de aşteptare-
întotdeauna pline,
dar pe veci singure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu