Din spatele unei ferestre
Eu sunt crizantema de la fereastră
uitată într-un borcan
din care apa s-a evaporat
cu mult timp în urmă.
Mi-am aplecat căpşorul alb, cândva,
m-am uscat,
sunt înecată în praf.
Cu greu pot să privesc afară
la fulgii de nea
ce îmi dansează în ciudă.
Parcă şi acum văd paşii lui
îndepărtându-se de mine.
Parcă şi acum văd în depărtare
silueta lui subţire.
În curând voi putrezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu