Din spatele unei ferestre

Din spatele unei ferestre

 

Eu sunt crizantema de la fereastră

uitată într-un borcan

din care apa s-a evaporat

cu mult timp în urmă.

Mi-am aplecat căpşorul alb, cândva,

m-am uscat,

sunt înecată în praf.

Cu greu pot să privesc afară

la fulgii de nea

ce îmi dansează în ciudă.

Parcă şi acum văd paşii lui

îndepărtându-se de mine.

Parcă şi acum văd în depărtare

silueta lui subţire.

În curând voi putrezi.

O altă stare de spirit

O altă stare de spirit

Îmi simt sufletul

ca o imensă sală de aşteptare

prin care trec fel şi fel de chipuri.

O sală mereu aglomerată,

inundată de voci,poveşti,gânduri

ale unora.

Plină de mirosuri grele

de fum de ţigară,de vechi.

O sală de aşteptare fără căldură

şi cu o lumină prea palidă.

 În care unii vin…alţii pleacă,

dar niciodată

nu va rămâne cineva pentru totdeauna,

pentru că aşa sunt sălile de aşteptare-

întotdeauna pline,

dar pe veci singure.

Neputinţa

Neputinţa

La dracu!

Crezi că poţi s-o uiţi

când găseşti ceşti de cafea

tatuate cu rujul ei,

Când găseşti fire blonde

peste tot,

Când dai peste un cercel

picat cine ştie pe unde

sau când simţi mirosul ei

impregnat în hainele tale

şi chiar în pielea ta?

Crezi că poţi s-o uiţi

când iţi bântuie visele

ca o fantomă albă şi tăcută?

Nu...nu poţi!

Vis

Vis

O vedeam în fiecare seară.

Stătea acolo dreaptă,nemişcată şi ademenitoare.

Avea părul desfăcut

în cârlionţi ce se răsfrângeau pe umeri.

Îl privea seducător

chemându-l parcă prin mişcarea lentă a genelor,

Buzele…

şi le muşca din când în când uşor.

Purta o rochie

albă,transparentă prin care i se vedeau sânii rotunzi.

Ar fi vrut să-i spună ceva,

dar de fiecare dată când se hotăra

cineva sau ceva îi şoptea că e mai bine să rămâna aşa.

Adevăr

Adevăr

Tu ce crezi?

că iubirea o găseşti oriunde?

Crezi că e aruncată pe undeva

ca o pereche veche de pantofi?

Crezi că stă la colţul străzii

şi te cheamă la ea?

Crezi că e ca o femeie uşoară

care ţi se oferă

de fiecare dată când tu o doreşti?

Îţi spun eu:

Nu e aşa!

Iubirea e mult mai şireată.

Apare în viaţa ta doar când nu o aştepţi

şi face cu tine doar ce vrea ea.

Iubirea...

Iubirea...

(pentru o persoana speciala.La multi ani! pentru "peste cateva zile":D) 

Era noapte.Şi era iarnă.

Mă pierdeam în albul imens

al oraşului.

La un moment dat cineva m-a strigat.

Era ea-Iubirea!

M-a salutat,

m-a întrebat ce mai fac.

Nu am băgat-o în seamă.

A început să-şi mişte şoldurile

ademenitor în jurul meu,

a început să clipească lent

din genele lungi,

însă eu am ignorat-o.

Am alungat-o din viaţa mea

înainte să apuce să-mi dea

un sărut.numai atât.