Tablou

Tablou

Iţi pictez părul

cu galbenul spicului de grâu,

Iţi pictez ochii

cu albastrul pur al cerului de vară,

Iţi pictez pielea

cu albul margaretelor plăpânde,

Iţi pictez buzele

din roşul intens al macului.

Te pictez alergând,

în rochia ta albă

pe o cărare pustie,

căutându-mă pe mine

Te pictez...

„Trezeşte-te !E târziu !Ai întârziat !”

Descompunere

Descompunere

Îmi văd chipul într-o oglindă spartă.

Verdele ochilor mi se sparge

în cioburi.

Buzele arse mi se sparg

în cioburi.

Îmi tulbură creierii

zecile de fragmente ce cad pe podea,

îmi zgârie pielea

şi las în urmă

o linie subţire de roşu.

Încep uşor să mor.

Momente

Momente

Voi păstra-n  valiza

roasă cu dinţi ascuţiţi…de timp.

Voi păstra vara trecută,

săruturile umede pe coapse şi pe trup,

momente dulci de-amor

cu-arome de chitara şi cicoare.

Voi păstra mângâieri tandre

şi coroniţe de flori de câmp

puse-n părul împletit.

Cu siguranţă voi păstra

amestec de miros de iarbă uscată

şi parfumul lui Lacroix.

Acum o încui cu cheia

şi adorm cu capul pe ea.

Amalgam de sentimente

Amalgam de sentimente

Singurul lucru pe care mi l-ai lăsat,

Iubitule

este o sferă imensă şi neagră în mine,

în care se zbat coaste în coaste

momente,trăiri şi sentimente.

Singurul lucru pe care mi l-ai lăsat,

Dragul meu

este un vulcan de ură,

gata să erupă în orice moment

şi să mă ardă până la os.

Aromă de frunze de nuci

Aromă de frunze de nuci

E doar o primăvară bolnavă

Ca toate celelalte.

Mirosul frunzelor de nuci mă sufocă,

îmi inundă trupul şi sufletul

şi mă înveninează.

Sentimente de amărăciune

asemenea nucilor

mă încolţesc

de când ai plecat.

Dragostea se scurge uşor

precum umbra neagră a nucului

şi se pierde la dispariţia soarelui.

Ţesătură de otravă şi tristeţe

Croşetează bătrânul nuc,

croşetează pentru cei ca mine

sau poate chiar pentru tine.

Aroma frunzelor de nuci mă leagă

atât de strâns

cu lanţuri nevăzute

şi nu îmi mai dă drumul

oricât m-aş zbate să evadez.

Imagine morbidă

Imagine morbidă

 

Ieri am gasit o siluetă albă,

slabă şi îngheţată,

aruncată-ntr-un morman de frunze veştede.

Era goală.

Tremura,suspina,plângea.

Avea ochii roşii,

părul ud şi buzele crăpate,

picioarele subţiri

erau pictate cu sânge şi pământ.

Din când în când sufla cu greu

şoptind un„Te iubesc” adânc.

Eram chiar eu.

Eşti doar un second-hand

Eşti doar un second-hand

Am iubit un second-hand,

Am trăit o iubire second-hand,

una uitată,aruncată de altcineva

pe un raft murdar şi umed.

Am încercat s-o cos

cu fir subţire,galben,

Am încercat s-o curăţ,

Dar aşa cum era de aşteptat

nici un lucru second-hand

nu va dura la veşnicie.

Scrisoare de “La revedere!”

Scrisoare de “La revedere!”

Dragul meu,

Ieri ai plecat din viaţa mea

m-ai lăsat singură cu mine.

Dar dacă tot nu te mai întorci

te rog ia cu tine

pozele cu noi doi,

romanele de dragoste

pe care le citeai,

sacourile cu urme de buze,

chitara cu care îmi cântai

cele mai frumoase melodii,

desenele în creion...

Daca tot te-ai hotărât să pleci

ia cu tine

alinturile dulci,

mângâierile tandre,

săruturile pe frunte.

Şi nu uita să închizi uşa

fără să te mai uiţi în urma ta.

Cicoare

 Cicoare

 Am fost o cicoare fericită,

ce-şi legăna într-una petalele

scăldate în lumina galbenă

a soarelui.

O cicoare ce nu ştia ce-i tristeţea,

ura sau disperarea,

dar care trăia doar din iubire.

Acum sunt o cicoare uscată.

Mi-a dispărut culoarea,

blândeţea şi tandreţea.

Stau uitată ,presată

între paginile unei cărţi

şi tot ce mai pot face

e să visez la zilele blânde ale verii

şi la tine,iubitul meu.

Final

Final

(9 octombrie 2010)

Azi m-ai murdărit de negru,

m-ai întunecat,

mi-ai schimbat verdele ochilor

într-un gri închis,

m-ai făcut să uit

ce înseamnă zâmbetul,

m-ai făcut să înnebunesc,

m-ai torturat psihic,

m-ai lăsat singură,

m-ai aruncat într-o groapă a uitarii.

Azi m-ai făcut să suspin,

m-ai făcut să plâng.

Acum lasă-mă,

sunt prea ocupată să mă descompun!

De ce?

De ce?

Aşa cum un biet mac

a răsărit din pietrele unei case vechi,

s-a răcorit doar din picatura de rouă,

s-a mulţumit doar cu

mucegaiul ce zugrăvise zidurile

şi s-a alinat doar

prin adierea blândă a vântului

De ce nu şi iubirea

poate să răsară dintr-o inimă de piatră?

Aşa cum macul a înfruntat

puternice furtuni

şi îndelungate secete

De ce nu poate şi iubirea

să treacă cu uşurinţă

peste  obstacole?

Dor

Dor

Am inima acoperită

Cu frunze uscate,putrezite

Am poarta sufletului încuiată

Cu un lacăt mare,ruginit de lacrimi

Mintea?

Mereu acoperită de nori înfuriaţi

Ce mă neliniştesc zi de zi

Iar ochii?

Îi am tulburi

Asemenea unui lac pustiu.

Nu ai mai trecut demult

Prin faţa porţii sufletului meu

Şi totul s-a pustiit

S-a degradat în timp.

Sentimente,ganduri si momente