Din spatele unei ferestre

Din spatele unei ferestre

 

Eu sunt crizantema de la fereastră

uitată într-un borcan

din care apa s-a evaporat

cu mult timp în urmă.

Mi-am aplecat căpşorul alb, cândva,

m-am uscat,

sunt înecată în praf.

Cu greu pot să privesc afară

la fulgii de nea

ce îmi dansează în ciudă.

Parcă şi acum văd paşii lui

îndepărtându-se de mine.

Parcă şi acum văd în depărtare

silueta lui subţire.

În curând voi putrezi.

O altă stare de spirit

O altă stare de spirit

Îmi simt sufletul

ca o imensă sală de aşteptare

prin care trec fel şi fel de chipuri.

O sală mereu aglomerată,

inundată de voci,poveşti,gânduri

ale unora.

Plină de mirosuri grele

de fum de ţigară,de vechi.

O sală de aşteptare fără căldură

şi cu o lumină prea palidă.

 În care unii vin…alţii pleacă,

dar niciodată

nu va rămâne cineva pentru totdeauna,

pentru că aşa sunt sălile de aşteptare-

întotdeauna pline,

dar pe veci singure.

Neputinţa

Neputinţa

La dracu!

Crezi că poţi s-o uiţi

când găseşti ceşti de cafea

tatuate cu rujul ei,

Când găseşti fire blonde

peste tot,

Când dai peste un cercel

picat cine ştie pe unde

sau când simţi mirosul ei

impregnat în hainele tale

şi chiar în pielea ta?

Crezi că poţi s-o uiţi

când iţi bântuie visele

ca o fantomă albă şi tăcută?

Nu...nu poţi!

Vis

Vis

O vedeam în fiecare seară.

Stătea acolo dreaptă,nemişcată şi ademenitoare.

Avea părul desfăcut

în cârlionţi ce se răsfrângeau pe umeri.

Îl privea seducător

chemându-l parcă prin mişcarea lentă a genelor,

Buzele…

şi le muşca din când în când uşor.

Purta o rochie

albă,transparentă prin care i se vedeau sânii rotunzi.

Ar fi vrut să-i spună ceva,

dar de fiecare dată când se hotăra

cineva sau ceva îi şoptea că e mai bine să rămâna aşa.

Adevăr

Adevăr

Tu ce crezi?

că iubirea o găseşti oriunde?

Crezi că e aruncată pe undeva

ca o pereche veche de pantofi?

Crezi că stă la colţul străzii

şi te cheamă la ea?

Crezi că e ca o femeie uşoară

care ţi se oferă

de fiecare dată când tu o doreşti?

Îţi spun eu:

Nu e aşa!

Iubirea e mult mai şireată.

Apare în viaţa ta doar când nu o aştepţi

şi face cu tine doar ce vrea ea.

Iubirea...

Iubirea...

(pentru o persoana speciala.La multi ani! pentru "peste cateva zile":D) 

Era noapte.Şi era iarnă.

Mă pierdeam în albul imens

al oraşului.

La un moment dat cineva m-a strigat.

Era ea-Iubirea!

M-a salutat,

m-a întrebat ce mai fac.

Nu am băgat-o în seamă.

A început să-şi mişte şoldurile

ademenitor în jurul meu,

a început să clipească lent

din genele lungi,

însă eu am ignorat-o.

Am alungat-o din viaţa mea

înainte să apuce să-mi dea

un sărut.numai atât.

Dimineaţa...

Dimineaţa...

 

Dimineaţa…

Mă trezesc strângând în braţe o pernă

Ne trezim privindu-ne lung,

Beau o cană fierbinte de ceai

Ne bem ceaiul de vişine printre săruturi dulci,

Îmi descurc părul răvăşit

Ne ţinem în braţe şi mă mângâi încet,

Îmi iau o fustă,geanta şi plec

Ne şoptim cuvinte dulci şi plecăm,

Rătăcesc pe străzi înguste,abia luminate

Ne ţinem de mână şi zâmbim.

Nici o schimbare

Nici o schimbare

Hai iubitule,îndrăzneşte

şi intră din nou în dormitorul nostru,

unde plutesc fără chef

mii de particule de praf

în lumina galbenă a soarelui.

Aşează-te pe fotoliul de catifea

şi adu-ţi aminte de serile

în care imi citeai blând pasaje

dintr-un roman de dragoste.

Aşează-te în patul îngălbenit

şi adu-ţi aminte

cum ne pierdeam nopţile

în îmbrăţişări şi săruturi lungi.

Toate au rămas la fel

decând te-ai hotărât să pleci,

chiar şi starea sufletului meu.

Eu şi umbra mea

Eu şi umbra mea

Cutreier nopţile

pe străzi goale şi murdare.

Fumul gri din atmosferă

mi se amestecă cu părul,

iar frigul mă încolţeşte.

Sunt doar eu

şi cu umbra mea,

umbra mea neagră,

ce mi se scurge la picioare,

umbră atotprezentă,

ce mă ascultă

şi face întocmai ce fac şi eu.

Doar uneori

la lumina unui felinar,dispare

în spatele meu.

Dar apoi apare uşor în faţa mea

şi o luăm de la început.

Am ramas doar eu şi cu umbra mea

Ce e singurătatea?

Ce e singurătatea?

Singurătatea înseamnă:

să ajungi acasă

şi să nu ai cui să zici “Iubitule,am venit!”,iar

în fiecare dimineaţă

să pregăteşti o singură cafea.

Să ai un pat mic,de o persoană,

să ai o pernă şi o pătură îngustă.

Înseamnă ca în fiecare zi cu ploaie

să stai cu ochii în tavan

şi să asculţi aceeaşi melodie,la infinit.

Înseamnă să nu ştii cum sunt cu adevarat

zilele libere şi însorite.

Înseamnă să calculezi totul la singular.

Îngrop iubire,dar cresc ură

Îngrop iubire,dar cresc ură

Dă-mi o ghindă coaptă

în care să-mi ascund iubirea,

apoi poţi s-o arunci

în cel mai repede şi rece izvor.

Dă-mi o frunză bolnavă

pe care să-mi scriu iubirea,

apoi poate să cadă uşor

şi să se facă una cu pământul negru.

Dă-mi un avion de hârtie

unde să-mi pun iubirea,

apoi să-l arunc departe

până la cel mai înalt nor.

Fenomene ale naturii

Fenomene ale naturii

Dacă într-o zi de toamnă

te va prinde ploaia,

atunci să ştii

că acelea sunt lacrimile mele.

Dacă într-o dimineaţă

soarele îţi va săruta chipul,

atunci să ştii

că acela e zâmbetul meu.

Dacă într-o noapte

vântul îţi va şuiera

ceva neînţeles,

atunci să ştii

că acelea sunt şoaptele mele.

Iar dacă înt-o zi

va fi înnorat,

atunci să ştii

că aceea e tristeţea mea

Clipe dulci

Clipe dulci

Parfumul tău dulce

în părul meu răvăşit,

pielea ta fină

pe gâtul meu,pe coapse,pe picioare.

Săruturi umede…

Priviri intense

ascunse printre şoapte,

Un umar gol,

doi umeri goi.

Amestec pătimaş de trupuri

în lumina blândă

a unei veioze vechi.

Plutesc,

Trăiesc,

Simt.

Tablou

Tablou

Iţi pictez părul

cu galbenul spicului de grâu,

Iţi pictez ochii

cu albastrul pur al cerului de vară,

Iţi pictez pielea

cu albul margaretelor plăpânde,

Iţi pictez buzele

din roşul intens al macului.

Te pictez alergând,

în rochia ta albă

pe o cărare pustie,

căutându-mă pe mine

Te pictez...

„Trezeşte-te !E târziu !Ai întârziat !”

Descompunere

Descompunere

Îmi văd chipul într-o oglindă spartă.

Verdele ochilor mi se sparge

în cioburi.

Buzele arse mi se sparg

în cioburi.

Îmi tulbură creierii

zecile de fragmente ce cad pe podea,

îmi zgârie pielea

şi las în urmă

o linie subţire de roşu.

Încep uşor să mor.

Momente

Momente

Voi păstra-n  valiza

roasă cu dinţi ascuţiţi…de timp.

Voi păstra vara trecută,

săruturile umede pe coapse şi pe trup,

momente dulci de-amor

cu-arome de chitara şi cicoare.

Voi păstra mângâieri tandre

şi coroniţe de flori de câmp

puse-n părul împletit.

Cu siguranţă voi păstra

amestec de miros de iarbă uscată

şi parfumul lui Lacroix.

Acum o încui cu cheia

şi adorm cu capul pe ea.

Amalgam de sentimente

Amalgam de sentimente

Singurul lucru pe care mi l-ai lăsat,

Iubitule

este o sferă imensă şi neagră în mine,

în care se zbat coaste în coaste

momente,trăiri şi sentimente.

Singurul lucru pe care mi l-ai lăsat,

Dragul meu

este un vulcan de ură,

gata să erupă în orice moment

şi să mă ardă până la os.

Aromă de frunze de nuci

Aromă de frunze de nuci

E doar o primăvară bolnavă

Ca toate celelalte.

Mirosul frunzelor de nuci mă sufocă,

îmi inundă trupul şi sufletul

şi mă înveninează.

Sentimente de amărăciune

asemenea nucilor

mă încolţesc

de când ai plecat.

Dragostea se scurge uşor

precum umbra neagră a nucului

şi se pierde la dispariţia soarelui.

Ţesătură de otravă şi tristeţe

Croşetează bătrânul nuc,

croşetează pentru cei ca mine

sau poate chiar pentru tine.

Aroma frunzelor de nuci mă leagă

atât de strâns

cu lanţuri nevăzute

şi nu îmi mai dă drumul

oricât m-aş zbate să evadez.

Imagine morbidă

Imagine morbidă

 

Ieri am gasit o siluetă albă,

slabă şi îngheţată,

aruncată-ntr-un morman de frunze veştede.

Era goală.

Tremura,suspina,plângea.

Avea ochii roşii,

părul ud şi buzele crăpate,

picioarele subţiri

erau pictate cu sânge şi pământ.

Din când în când sufla cu greu

şoptind un„Te iubesc” adânc.

Eram chiar eu.

Eşti doar un second-hand

Eşti doar un second-hand

Am iubit un second-hand,

Am trăit o iubire second-hand,

una uitată,aruncată de altcineva

pe un raft murdar şi umed.

Am încercat s-o cos

cu fir subţire,galben,

Am încercat s-o curăţ,

Dar aşa cum era de aşteptat

nici un lucru second-hand

nu va dura la veşnicie.

Scrisoare de “La revedere!”

Scrisoare de “La revedere!”

Dragul meu,

Ieri ai plecat din viaţa mea

m-ai lăsat singură cu mine.

Dar dacă tot nu te mai întorci

te rog ia cu tine

pozele cu noi doi,

romanele de dragoste

pe care le citeai,

sacourile cu urme de buze,

chitara cu care îmi cântai

cele mai frumoase melodii,

desenele în creion...

Daca tot te-ai hotărât să pleci

ia cu tine

alinturile dulci,

mângâierile tandre,

săruturile pe frunte.

Şi nu uita să închizi uşa

fără să te mai uiţi în urma ta.

Cicoare

 Cicoare

 Am fost o cicoare fericită,

ce-şi legăna într-una petalele

scăldate în lumina galbenă

a soarelui.

O cicoare ce nu ştia ce-i tristeţea,

ura sau disperarea,

dar care trăia doar din iubire.

Acum sunt o cicoare uscată.

Mi-a dispărut culoarea,

blândeţea şi tandreţea.

Stau uitată ,presată

între paginile unei cărţi

şi tot ce mai pot face

e să visez la zilele blânde ale verii

şi la tine,iubitul meu.

Final

Final

(9 octombrie 2010)

Azi m-ai murdărit de negru,

m-ai întunecat,

mi-ai schimbat verdele ochilor

într-un gri închis,

m-ai făcut să uit

ce înseamnă zâmbetul,

m-ai făcut să înnebunesc,

m-ai torturat psihic,

m-ai lăsat singură,

m-ai aruncat într-o groapă a uitarii.

Azi m-ai făcut să suspin,

m-ai făcut să plâng.

Acum lasă-mă,

sunt prea ocupată să mă descompun!

De ce?

De ce?

Aşa cum un biet mac

a răsărit din pietrele unei case vechi,

s-a răcorit doar din picatura de rouă,

s-a mulţumit doar cu

mucegaiul ce zugrăvise zidurile

şi s-a alinat doar

prin adierea blândă a vântului

De ce nu şi iubirea

poate să răsară dintr-o inimă de piatră?

Aşa cum macul a înfruntat

puternice furtuni

şi îndelungate secete

De ce nu poate şi iubirea

să treacă cu uşurinţă

peste  obstacole?

Dor

Dor

Am inima acoperită

Cu frunze uscate,putrezite

Am poarta sufletului încuiată

Cu un lacăt mare,ruginit de lacrimi

Mintea?

Mereu acoperită de nori înfuriaţi

Ce mă neliniştesc zi de zi

Iar ochii?

Îi am tulburi

Asemenea unui lac pustiu.

Nu ai mai trecut demult

Prin faţa porţii sufletului meu

Şi totul s-a pustiit

S-a degradat în timp.

Sentimente,ganduri si momente