Era o fantomă nudă, o fecioară cu trupul perfect, alb ca spuma laptelui, cu buze roşii, cărnoase. Îmi umbla prin minte, îmi răscolea visele fără să-i pese. În fiecare seară se apropia cu paşi mărunţi de mine. Mai întâi îmi mâgâia fruntea cu degete subţiri, apoi mi-o săruta cu buze de foc şi simţeam, simţeam cum o mie de fiori îmi străpungeau fiecare părticică din corp. Îi strângeam braţul mic şi o trăgeam aproape de mine, încât să-i pot simţi respiraţia rece pe pielea mea caldă. Niciodată nu s-a împotrivit dorinţelor mele, întotdeauna mi-a zâmbit cu tot chipul. Mă lăsa să-i mângâi, să-i sărut sânul perfect rotund, să-i ating coapsele fierbinţi, să mă joc prin părul ei fin.Şi-amândoi ne amestecam trupurile pe sub cearceafurile albe până în zori,când îmi mângâia fruntea, mi-o săruta şi pleca...
